Stana Albescu din Muntii Leaota

Era o zi de sambata, prognoza era buna si mai era si ziua de Dragobete. Si cum credeti ca imi doream sa o petrec? Pe munte, bineinteles. Raspuns corect! Planurile erau sa petrecem aceasta zi si sa sarbatorim dragostea in natura pe munte. M-am gandit ce trasee imi doream sa mai fac si am ales doua trasee ca sa avem de unde alege, dar unul dintre ele mi-l doresc de mult timp. Cand i-am aratat lui Dan alternativele, a zis ca ambele sunt prea grele si prea lungi, Ca, ce sa vedeti?

Avea si el un traseu pe care si-l dorea si m-a convins ca e mai usor, ca e ziua de Dragobete si sa avem timp sa petrem aceasta zi si intr-un alt mod. Pana la urma m-a convins sa facem ca el.

Dupa ce am mers aproximativ 100 de metri, am trecut peste un podet micut si am facut stanga pe o poteca prin padure. Acesta poteca prin padure scurta cei 5 km spre Saua Prislop, dar cum credeti? Abrupt! Si am inceput sa urcam. Si urcam si tot urcam. Urcusul a inceput solicitant și continuu. Nu era zapada, nu era nici noroi, pentru ca era usor inghetat, iar dupa primele 10 minute de urcat ne-am scos hainele groase si am ramas in bluze. Era mult mai bine așa, nu mai consumam energie suplimentara cu racorirea, pastram energia doar pentru efortul urcarii. Mai ne rataceam si ajungeam in drumuri care nu duceau nicaieri, iar ne intorceam si o luam pe poteca prin padure.

Si am plecat spre localitatea Dragoslavele, care se afla intre Campulung si Culoarul Rucar-Bran. De pe drumul principal, am vazut un indicator care ne indica la dreapta “Pensiunea Anda 2.5km” si ajutati de GPS unde setasem “Saua Prislop”, am continuat pe un drum asfaltat. La un moment dat, soseaua asfaltata s-a terminat si am continuat cu masina pe un drum neasfaltat accesibil oricarei masini. Cand am vazut un stalp de lemn care ne indica doua trasee, unul spre Saua Prislop 5 km cu marcajul cruce galbena si unul spre Vf. Cioara, marcat cu cruce rosie .

Am oprit masina, am parcat pe dreapta, ne-am luat rucsacii si am pornit initial spre traseul care ducea spre Vf. Cioara pentru a ajunge pe o scurtatura in Saua Prislop.

Eu eram mai in fata, iar Dan ramasese in urma sa se lege la sireturile de la bocanci. Cand aud un fosnet si imi apare la distanta o frumusete de caprioara care ma privea curioasa. Am incremenit! Era atat de frumoasa si mare! S-a uitat cateva secunde la mine si a fugit in padure. Si apoi a mai trecut o caprioara si inca una. Au fost 4 caprioare care mi-au trecut prin fata ochilor, dar obiectivul camerei nu a reusit sa le surprinda, pentru ca nu luasem camera profesionala la noi, pentru a ne usura echipamentul pe care il caram dupa noi. Ce bucurie ne-au facut!!!

Dupa aproximativ o ora jumatate am ajuns la Stana Prislop aflata pe traseu nostru, mai departe de saua Prislop. Scutisem ceva drum! Aici am facut o mica pauza, am ridicat drona, am mancat fructe, ne-am bucurat de primele branduse din acest an, timide si firave. Dupa ce ne-am tras sufletul am plecat mai departe pe traseul dunga galbena care ajunge pana pe Leaota. Dar obiectivul nostru de astazi era Stana Albescu aflata pe muntele cu acelasi nume. Am mers pe poteca prin padure, uneori uscata, uneori cu noroi si cu cat urcam in altitudine, se facea mai rece. La un moment dat am auzit un zgomot si am vazut printre copaci un cocos de munte care fugea de noi. Nici pe acesta nu l-am prins in fotografie .

Ne-am incarcat sufletul de linistea padurii si plamanii de aerul curat si am continuat. Deoadata auzim un zgomot destul de puternic si am paralizat amandoi. Nici spray-ul de urs nu-l aveam la indemana. Am ramas nemiscati, fara sa respiram, cu picioarele tremurande de frica. Si deodata pe poteca apare un ditamai porcul mistret care se uita la noi si noi la el. Dispare in padure si il urmeaza in coloana inca alti 4-5 porci mistreti. Nici nu ne-am gandit sa fotografiem sau sa filmam. A fost prima intalnire pe poteci cu porcul mistret! Am rasuflat usurati: nu era ursul! Ne-am luat spray-ul de urs la indemana si am continuat traseul.

Acesta devenise din ce in ce mai dificil, poteca avand zone mai abrupe si inghetate. Tot alunecul asta ne-a obosit si mergeam de peste 4 ore. Ne uitam pe aplicatia Muntii Nostri si vedem ca nu ar mai fi mult pana la Poiana unde se afla stana si parca nu mai simteam chiar asa de rau oboseala, stiind ca ne vom trage sufletul la stana. Bucurosi, o luam pe un drum cam salbatic, in pomi se tot auzeau zgomote, inaintam si tot inaintam si nici urma de luminis. Cand ne uitam pe aplicatie, am vazut ca eram pe un drum gresit si ne indepartasem destul de mult de traseu. Am facut cale intoarsa cu sufletul strans de deznadejde. Gandul de a ne intoarce nu ne dadea pace. Dar pentru ca suntem amandoi perseverenti, ne-am intors in poteca spre stana si am continuat incetisor. Daca pana aici mai fusesera urme de ATV-uri sau de animale, am ajuns intr-o zapada alba ca laptele si neumblata si am ajuns in luminis. Dar stana nu se vedea. Incotro sa o luam? Nu erau deloc urme. A luat-o Dan inainte si eu dupa el, obosita, inghetata, ma udasem si putin la picioare ca imi tot intra zapada. Nu imi luasem parazapezile ca ar fi trebuit sa fie un traseu usor si noi eram la 1700 m, mergeam de peste 5 ore si nici nu ajunsesem la stana. Tot inaintand prin zapada aproximativ 20 de minute (care au durat ore ) am zarit stana.

Stana Albescu are un etaj, cu o mica terasa de la care se puteau admira Bucegii, Varful Leaota si Cioara. Stana nu are sobe, curent electric sau vreo sursa de apa. Probabil ca exista vreun parau in apropiere, dar, pe timpul iernii si prin zapada, noi nu l-am vazut. Cert e ca poate fi un adapost pentru noapte, un adevarat refugiu montan. Am desfacut cele doua sampanii micute pe care Dan le-a carat pentru a marca ziua de Dragobete, am mancat cate un sandwich cu cascaval, am baut din ceaiul cald pe care il luasem cu noi, am ridicat drona si cu sufletul imbatat de atata frumusete, ne-am luat rucsacii si am plecat prin zapada pe acelasi drum cu gandul ca vom reveni sa dormim in acest loc pentru a admira mai pe indelete crestele, rasaritul si apusul in acesti munti magici.

Imi trecuse supararea pe Dan cu traseul lui “usor” . Se facuse ora 15 cand am plecat, asa ca trebuia sa ne grabim pentru ca plecasem de 6 ore, aveam drum lung la intoarcere si multe animale salbatice prin padure, iar iarna se intuneca mai repede. Prea era salbatic acest traseu! Din fericire am ajuns pana la Stana Prislop fara sa ne intalnim cu ursul, pentru ca el mai lipsea . Aici ne-am hotarat sa nu ne mai intoarcem prin padure, deoarece vremea frumoasa dezghetase noroiul si am luat la pas drumul forestier spre stana Prislop care ne ducea pana la masina, cel marcat cu cruce galbena

A fost o binecuvantare pentru picioarele noastre, si asa destul de obosite. Chiar daca a fost mai lung, nu a fost plin de noroi si a avut o inclinatie mai mica. La ora 18 ajunsesem la masina veseli si fericiti. De pe acest traseu se pot admira Cheile Dambovicioarei, se vede frumusetea Piatra Craiului, masivul maiestuos Iezer-Papusa, Leota si Bucegii. Un adevarat spectacol de masivi, care de care mai frumos.

Am petrecut 9 ore pe acest traseu, cu tot cu pauze. Ne-am descurajat, am ras, am admirat peisajele și am simtit cum pulsul naturii bate in noi. A fost o zi in care am invatat ca frumusetea se ascunde in fiecare pas, iar ușurința sau dificultatea traseului nu sunt mereu masurate in metri sau kilometri. Cei 1100 de metri de diferența de nivel si cei 20 de km strabatuti nu ne-au speriat, ci ne-au facut sa ne simtim vii.

Așadar, dragi cititori, va indemnam sa explorati și sa va bucurati de fiecare pas pe potecile muntilor.

Track-ul GPS il puteti descarca de aici =>>

Puteti viziona filmul integral pe YouTube =>>

Va asteptam in continuare, sa vedem pe unde ne mai duc bocancii.

Fiecare padure, fiecare munte si fiecare rau ascunde o poveste, iar noi suntem acolo pentru a le descoperi si a le împartasi lumii.